Fiecare antrenor/manager (sau o persoană din staff în lipsa acestuia) primește un cartonaș mov și unul albastru. Antrenorul poate contesta o fază prin învartirea în aer a degetului și comunicarea către cel de-al patrulea oficial (arbitrul de rezervă) decizia de a contesta o fază. La astfel de decizii pot participa și jucătorii care pot sfătui managerul/antrenorul să conteste o decizie.
În situația în care analiza fazei contestate confirmă eroarea, echipa care a contestat decizia păstrează același număr de recursuri. În caz contrar, cartonașul este pierdut, similar sistemelor folosite în tenis și cricket.
Conform FIFA, FVS poate fi utilizat doar în situații sau incidente majore care culminează cu un cartonaș roșu direct acordat, un gol validat (sau nu), sau un penalty acordat (sau nu).
Pierluigi Collina, președintele Comisiei de Arbitraj FIFA, a subliniat că FVS „nu este VAR și nici o versiune modificată a acestuia”, întrucât nu implică arbitri video care monitorizează fiecare fază.
Cel mai notabil caz a avut loc la semifinala Cupei Mondiale U20, unde selecționerul Marocului, Mohamed Ouahbi, a fluturat un cartonaș albastru după ce arbitrul a refuzat un penalty pentru echipa sa împotriva Franței. Arbitrul a revizuit faza, însă decizia inițială a fost menținută. Cu toate astea, Marocul a câștigat ulterior la penalty-uri și s-a calificat în finală pentru prima dată în istorie.
Alte competiții notabile unde FVS a mai fost testat:
Cupa Mondială feminină U17 (Republica Dominicană);
Campionatele mondiale U17 din Qatar și Maroc (edițiile următoare);
Serie C din Italia (peste 200 de meciuri);
Liga F feminină și Primera Federación din Spania;